Teoria haosului
"Cand termin o carte chiar daca stiu ca nu este buna, o semnez si o trimit tipografiei spre publicare" - Jack London

Traim intr-o lume complexa. O lume de retele. Toti! Oriunde am fi, oriunde am trai. Oriunde privim. Este lumea noastra. Savantul Edward Lorentz in 1960 a descris teoria haosului. El spunea atunci; "Un fenomen care pare a se desfasura la intamplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic." Simplu s-ar descrie ca exista o ordine ascunsa in orice evolutie aparent haotica a oricarui sistem dinamic complex. O dezordine aparenta ne-ar controla viata. Acest concept complex a capatat domeniu de studiu in fizica, matematica, filozofie, economie. Totul tine de sisteme aflate doar in dinamica, in miscare. Precum suntem noi oamenii. Se pleaca de la conditiile initiale. Atunci pentru prima data la Universitatea din Massachusetts, sensibilitatea aceasta dinamica a primit, a fost comparata si a fost numita ca „efectul fluturelui”. Mici variatii ale unor parametri ai unui sistem complex pot duce la rezultate complet diferite. Complexitatea filosofica al efectului fluture, mai bine zis bataia aparant mica si usoara ale aripilor unui fluture, coloana infima de aer induce in timp, depinde desigur de timp, efecte comparabile unei tornade. Adica fluturele aflat acum in fata becului stalpului casei mele poate determina tornada pustiitoare din Montana. Teoria haosului simplificata profund ar fi rezumata in doua principii:
- Miscarea aripilor unui fluture azi poate produce o mica schimbare a atmosferei. Adica cea mai mica schimbare a parametrilor initiali vor produce un comportament complet diferit al acelui sistem complex in timp.
- Principiul incertitudinii neaga acuratetea sistemului. De aceea situatia initiala a unui sistem complex nu poate fi determinata cu precizie, prin urmare nici evolutia sistemului complex nu poate fi cunoscuta.
A incerca o ordonare este precum a vrea cu o sita sa seci marea. Nici nu poti!
Acum traim in autentic haos. Unii exploateaza bine haosul indus. Si timpul s-a scurtat. Tandemul B-B prin legile retroactive RRR, in patru ani au redus cu aproximativ 10000 de asistati sociali „impovaratorul” sistem de ajutoare lunare a CSP. Apoi ar mai fi ceva foarte important, care cade bine, as zice romanesc. Un popor semi-analfabet, este un popor mai uşor de condus.

Dr. Avi Boboc

Greseala fatala 

Nu stau toata ziua pe Facebook ori bloguri. Deschid din cand in cand paginile mele. Acum cu venirea primaverii cred ca o s-o fac chiar mai rar. Si cred ca fac bine! Ajungi la un fel de saturatie politica a existentei impuse. Asteptarea, lunga asteptare este cauza. Teoretic nu s-a schimbat mare lucru din iarna(acel ianuarie geros care a culminat apoi cu doctorul Raed Arafat) 2011. Gasim acelasi personaj care joaca. Iar joaca nu este corecta , nu a fost nicicand corecta. Psihologic face(a cata oara?) inca o mare greseala. Exista oameni care vor sa domine, sa controleze totul, inclusiv pe ceilalti. Dar si oameni care doresc sa fie dominati, sa fie controlati, sa se subordoneze. Mai are omul libertatea de a alege liber intre bine si rau? Mai exista conceptul de liber arbitru. Iar liberul arbitru este capacitatea omului de a alege liber. Desigur este doar o iluzie. Intr-o societate profund manipulata totul devine o iluzie. Acum asistam la prigonirea baronilor PSD, PNL. Nu judec neaparat daca este bine, corect, pe dreptate, este problema lor dar si a noastra. Ei nu ar fi fost fara noi. Judec acum ca se face doar pe o parte. Aceeasi parte. Va aduceti aminte? Ceausescu ajunsese sa fie foarte urat. Il doream plecat. Poate chiar moartea lui o doream. Cand a fost sa fie, pe iluzia acelui proces fabricat prost, romaneste, la executie, dupa executie, ne-a incercat ceva amestecat.
 De mila, insatisfactie, neegalitate de forte. De victima!

Iar a fi o victima inseamna sa fii o persoana profund afectata de o experienta negativa. Senzatia de agresor este acum bine reliefata. Gasim personajul, gasim institutiile. Dar in mentalul colectiv, victimile cu multele lor pacate, cand pedeapsa nu este uniforma, tuturora, tinde spre devictimizarea lor. Asa este omul, sufletul lui. Mecanismul facut voit prin pozitia conferita si intarita de institutii de forta si justitie doar pentru a arata inca puterea detinuta, a incanta o mica categorie de obedienti, a consolida un nou partid, sunt incerceri destinate apriori insuccesului si disperarii.
Cine pierde?

dr.Avi Boboc