Ieri am văzut
ghiocei. Copii, ca vai de ei, doreau să-i vândă pe marginea drumului. Alţii,
cred că aveau în punguţele lor urzici. La fel se întâmplă în fiecare an. Ar
dori să scoată un ban. Ban muncit, pentru bomboane, pâine ori poate ţigări. Mă
gândesc la luna Februarie. Luna de iarnă. De-ar trece şi ea. Poate ghioceii
s-au grăbit!? De la 1 Martie am ce face, odată cu dezmorţirea naturii. Până
atunci sufăr. Nu de întorsăturile politicii dâmboviţene. Se schimbă văd ei, cu
tot, ei! Sufăr datorită presiunii atmosferice. O safenă înfundată, demult, amintire
a statului în frig şi picioare, pe timpul nopţii, la un picior, mi-a amintit că
uneori nopţile sunt foarte lungi. Negreşit astăzi trebuie să-mi iau un
medicament uitat de prea mult bine. Nu-i nimic. Mă duc să mi-l cumpăr. Ştiu că
este necompensat, ştiu că este trecut pe lista luxului. De parcă heparina ar fi
lux? Heparina salvatoare de viaţă. Dar ce ştiu ei!? Curios! Sunt mare plătitor
de CASS, am ceva ani de pensie şi nu am luat nici măcar o reţetă compensată. Mă
gândesc: oare pe cine plătesc eu?
Avi BOBOC
avi_boboc@yahoo.com
