Ziua Vanatorilor de Munte, organizata de Primaria Targu Ocna

Comunicat de presă - Școala Națională de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu Ocna

Cu privire la activitățile comemorative dedicate Zilei Vânătorului de Munte

Vineri 31 octombrie 2014, elevii Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare au participat la cea de-a IX-a ediție a manifestării, ZIUA VÂNĂTORILOR DE MUNTE' organizată de Primăria orașului stațiune Târgu Ocna și Batalionul 22 Cireșoaia' din localitatea Sfântul Gheorghe.

În cadrul programului, elevii școlii au defilat pe acordurile muzicii militare, alături de garda de onoare a  Batalionului 22 'Cireșoaia', reușind să atragă atenția și simpatia publicului din Târgu Ocna, prin tinerețea și prin ținuta lor deosebită, caracterizată prin ordine și disciplină.

Tinerii elevi au depus o coroană de flori, în memoria Batalionului de Vânători de Munte, care în primul război mondial sub comanda maiorului Virgil Bădulescu și-a demonstrat vitejia și spiritul de sacrificiu la Târgu Ocna, Cireșoaia, Coșna, Vrânceanu și Oituz. 'Corpul Vânătorilor de Munte', ca unitate de elită a armatei române a fost creat la 3 noiembrie 1916, prin transformarea Școlii Militare de Schiori București, în baza Ordinului nr. 294 a Marelui Cartier General și a fost organizat pe 3 batalioane cu 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanți. Din acea zi, în cazarmă Regimentului 4 Roșiori Cotroceni — București, au început să fie selectați viitorii vânători de munte, recrutați din întreaga armată.

Această decizie se impunea cu stringență deoarece, luptele duse de armata română în toamna anului 1916, au demonstrat  că lipsa trupelor de vânători de munte a reprezentat un serios handicap pentru obținerea succesului în luptele pe teren muntos — împădurit.

Acest eveniment comemorativ al vânătorilor de munte este un bun prilej pentru a cultiva în conștiința viitorilor agenți de penitenciare sentimentele și valorile istorice autentice ale românilor și pentru a păstra vie imaginea luptătorilor pentru credința și dreptatea neamului.

Subcomisar de penitenciare Mihaela Brăila

Purtător de cuvânt

Școala Națională de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu Ocnă

Tata

Trebuia să aleagă. Era capătul de drum. Ori rămâne în mica gară pe unica bancă şi sala rece cu geamuri sparte până dimineaţă, când poate spera la o căruţă care aducea pe cineva la gară iar la întoarcere mergeau împreună spre sat, ori pleca în noapte. Era iarnă, era frig. Dar nu era un frig foarte pătrunzător. Apoi era târziu. Locomotiva mică cu aburi abia trăgea cele trei vagoane clasa inferioară. Trebuia să ajungă la nouă seara, dar ajunseseră la zece. Mai erau paisprezece kilometrii de drum. Drum de pământ. Se hotărâse. Va pleca. În trei, patru ore, ajungea acasă. Nu putea sta. La piept, sub haina groasă de postav avea într-o pungă de hârtie trei flacoane de penicilină şi trei fiole cu apă distilată. Apăruseră din anul 1928. Întâi streptomicina, apoi penicilina. Dar se găseau greu. Atât putuseră să cumpere, atât găsiseră. Era tot avansul său luat cu o zi mai repede. Se şi împrumutase. Munca lui pe două săptămâni. Dar ştia că chenzina era puţin mai mare şi rămânea şi pentru ceva mâncare. Fata lui de sase ani, fetiţa lui mică, dar atât de inimoasă făcuse aprindere de plămâni. Avea febră mare. Îl anunţase o rudă venită în oraş. De atunci nu mai avea linişte. S-a învoit o zi, cea de mâine, sâmbătă. Acum se gândea la porţiunea cu pădure. A făcut drumul de multe ori pe jos. Dar era vară. De n-ar veni lupii! Mergea repede, îngreunat de gânduri. Repeta obsesiv Rugăciunea Inimii. Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! Zăpada începuse să scârţie sub tălpi. Făcuse cinci kilometrii. Era miezul nopţii şi porţiunea cea mai grea de drum. Parcă văzute perechi de ochi lucitori. De sub norii mari, luna ieşise răspândind o nefirească lumină. Mulţumi Domnului. Era salvat! Grăbi pasul. De pe deal a văzut cătunul satului încă adormit. La unele case se vedea o dâră firavă de fum. A ajuns. Bănuia că este trei din noapte. Găsi fetiţa care gemea uşor. Frigea! Era parcă mai mică. Pe frunte avea mici picături de sudoare. I-a luat mânuţa mică în palmă. Parcă o vedea în vară când îl ajuta la muncă. „Tatii uite cherpedinul cerut”. Şotia a fugit şi a adus moaşa. Era singura care ţinea tot satul. S-a mirat când a văzut flacoanele de Penicilina G. Auzise că ar fi! După a doua injecţie febra a cedat. A deschis ochii largi. O lacrimă mică i s-a prelins de la colţul ochişorului drept. „Tatii, ai venit tatii! Iartă-mă că nu am fost cuminte!” Nu fata mea, tu eşti cuminte, a spus înecându-şi cuvintele. Tu eşti mereu cuminte!

A.B.(28.10.2014)

Gândul zilei de marţi

Zece ani m-am trezit între 4:00 şi 4:30. Fără ceas totdeauna. Fie luni, marţi, miercuri ori joi, fie vineri. Iar ca să nu se supere sâmbăta şi duminica mă trezeam şi atunci. Ideea era că la ora 5:10 ori trecea maşina de transport, ori plecam cu maşina proprie. Destinaţia, serviciu, evident! Poate fi şi asta o viaţă! Eu mi-am ales-o. Drept consecinţă ceasul biologic încă mai lucrează. Gândesc că pentru egalitate încă vreo zece ani trebuie să treacă. Acum, ca de fiecare dată când mă trezesc, îmi zic în gând cu întristare dar şi bucurie, îmi pleacă maşina!
Asta este. Alegând două laturi umane aş spune că până acum am fost şi risipitor şi perdant. Dar mi-a rămas şi mie ceva acum. La ce am, nu mult, adaug şi amintirile. S-au adunat destule, sacul este plin. Câteodată bat prea tare să iasă din pereţii scoarţei cerebrale, unii spun că ar fi cortexului cingular posterior (CCP) şi trebuie să le dau drumul. Şi uite aşa hârtia imaculată a paginii se umple cu cuvinte. Conştientizarea sinelui este ceva personal. Nu-i aşa! Retrăim nemernicia de la cinci ani! Cine are urechi de auzit…sa audă. Cine are ochi de văzut…sa vadă. Cine are minte… să înţeleagă. Căile de pieire ale identităţii sunt felurite şi deosebite unele de altele. O săptămână de foc, a trecut doar o zi. Şi este doar începutul. Apar tot "cuci". Important este să treci peste intoxicări. Întrebam ieri un grup de tineri , sigur liceeni, ce câştigă să facă propagandă agresivă unui neamţ? "Nimic", au raspuns. Atunci de ce? Ce ne-au adus nemţii decât durere şi furăciune? "Berea!" au răspuns. Cam puţin! Poate berea, dar berea-i pe bani! Unii aduc în discuţii "mâini lungi". Nu fraţilor, oricât de lungi ar fi votează "stupid people". Aici nu ţine. A ţinut frauda Parisului, poate odată îşi dă drumul ăla la gură şi spune, dar la referendum nu a mai ţinut. A votat poporul. Deşi este ilegal chiar şi în ultimile 72 de ore înainte de primul tur se joacă tare. Apoi după va fi iadul pe pământ. Iadul lor cu vieţile noastre. . Dumnezeu să-i ierte şi să ne ierte pe toţi cei care am mai rămas. Şi să ne dea multa Înţelepciune!
Veţi vedea, veţi asista. Diavolul încă îl lucrează.
Iar noi deşi suntem puşi să trecem prin iad, avem doar o şansă. Să nu ne oprim!

Dr. Avi Boboc