"6"

Oameni buni, prieteni, să ne bucuram! Peste o săptămână acum, avem un alt preşedinte. Un regim, urât regim, detestat regim...dispare. Şi odată cu el o clica întreagă. Politică şi juridică. Şi Curte! Să ne bucurăm că până şi ala, alungatul, înşelatul, dusul cu pluta, somnorosul, fost să fie preşedinte, dar abil prelucrat şi poate mai bine aşa, adică...Crin, spune de dimineaţă că nu-i da susţinere neamţului. Adică cum? Tu ala din interior care cântai imnul cu verde-nrourat spui asta? Ruşinică! Mare ruşinică! Iar diferenţa va fi mare, peste 1 milion de oameni, cât să acopere diaspora, oraşele Cluj, Timişoara sau Sibiu la un loc. Şi toată lucrarea omului, ultima sa lucrare urâtă.

Acum titlul! Şase! Evoluţia cifrei şase până la aspectul din zilele noastre a fost relativ simplă în comparație cu alte numere. Numărul destinului, cifra 6.
De ce spun toate astea? Simplu. Număratoarea inversă merge. Astăzi este şase! Mâine cinci.

Iar eu duminică rup uşa secţiei de vot. Vreau sa fiu primul!
După, fac o cruce mare! Peste drum este o mică bisericuţă.

Iar dacă este nevoie pentru întărirea spiritului continuu pentru, văd, minţi pierdute. De-ai noştri. Mari liberali daţi cu neamţul. Este bine ca în aceasta săptămână sa ne amintim tot. Sfârşitul anului 2010, apoi tot ce a urmat. Să ne amintim de colegii noştri duşi. La 60, 65 de ani. Mii de colegi. Să ne amintim de Mihai Popescu, de generalul Mihai Popescu. Să-i ierte Dumnezeu pe toţi!

  Col. (r) dr. Avi BOBOC 

avi_boboc@yahoo.com

Roman sunt, roman imi zice!

"Cum e, se zice la voi!"

Îi vezi. Vin vara. Sunt gălăgioşi. Părinţii se fac la îmbrăţişare că lăcrimează. Fie vorba între noi, plâng. Dar nu atunci. Ci în nopţile lungi de iarnă. Când nu au pe nimeni pe lângă ei. Când ştiu că fiica este departe şi până sa vină este deja întins. Pe năsălie. Dar acum sunt fericiţi. L-au adus şi pe ăla micu. Ăla nu pricepe o boabă româneşte, dar îi traduce mamă-sa. Şotul este sobru, intervine sacadat, tot în limba lui William. Ştiţi voi care? Ăla care, se zice, că şi-a însuşit o operă scrisă de altul. Omul era un „mare” analfabet. Descarcă din bagaje. Mari fleacuri la care părinţii sunt într-o mare admiraţie la fiecare produs. A doua zi te bagă şi pe tine în seamă. Îţi trece pragul. Încropeşti o discuţie. Banalităţi, politeţuri. De altfel ce să-i spui. Este ruptă complet de realitate. Soţul mai mare decât ea cu minim zece ani se face că fotografiază. Din una, alta, cuvântul buclucaş nu este găsit. Au trecut câţiva ani de insulă cu regină mamă. Auzi ceea ce nu doreai să auzi: "cum e, se zice la voi?" Care voi? Nu eşti şi tu voi! Doar vrei să votezi. Nu!?

Tot ce am scris este adevăr. Eu nu mint. Nu am de ce să mint!

Acum mă uit la furia lor că nu au votat. Nu mă satur să-i privesc. Vouă chiar nu vă este ruşine. Deveniţi ridicoli!

Avi BOBOC