"Cum e, se zice la voi!"
Îi vezi. Vin vara. Sunt gălăgioşi. Părinţii se fac la
îmbrăţişare că lăcrimează. Fie vorba între noi, plâng. Dar nu atunci. Ci în
nopţile lungi de iarnă. Când nu au pe nimeni pe lângă ei. Când ştiu că fiica
este departe şi până sa vină este deja întins. Pe năsălie. Dar acum sunt
fericiţi. L-au adus şi pe ăla micu. Ăla nu pricepe o boabă româneşte, dar îi
traduce mamă-sa. Şotul este sobru, intervine sacadat, tot în limba lui William.
Ştiţi voi care? Ăla care, se zice, că şi-a însuşit
o operă scrisă de altul. Omul era un „mare” analfabet. Descarcă din bagaje.
Mari fleacuri la care părinţii sunt într-o mare admiraţie la fiecare produs. A
doua zi te bagă şi pe tine în seamă. Îţi trece pragul. Încropeşti o discuţie. Banalităţi,
politeţuri. De altfel ce să-i spui. Este ruptă complet de realitate. Soţul mai
mare decât ea cu minim zece ani se face că fotografiază. Din una, alta,
cuvântul buclucaş nu este găsit. Au trecut câţiva ani de insulă cu regină mamă.
Auzi ceea ce nu doreai să auzi: "cum e, se zice la voi?" Care voi?
Nu eşti şi tu voi! Doar vrei să votezi. Nu!?
Tot ce am scris este adevăr. Eu nu mint. Nu am de ce
să mint!
Acum mă uit la furia lor că nu au votat. Nu mă satur
să-i privesc. Vouă chiar nu vă este ruşine. Deveniţi ridicoli!
Avi BOBOC
