Momente
1.Dacă nu vi s-a întâmplat sunteţi norocoşi. Deci, mergi să-ţi
ridici banii lunari, ajutor social, pensie, ori ce-o mai fi. Ajungi la
terminatul băncii. La mine… austriacă. Butonezi, te "chiorăşti" că nu
vezi, ATM fiind pus în soare, basca un amăreştean supărat că nu i-a intrat
banii i-a mai dat, pe lîngă producţia din trahee şi un pumn cu „giulul”,
spărgându-i geamul. Auzi număratul banilor. Iese cardul şi…pauză. Nu vine
banul! Apoi… apare ceva. Te apropii şi citeşti: „Terminal scos temporar din funcţiune”. Ce faci?
O întrebare te chinuie. A fost debitat contul, nu a fost debitat? Nu ştii! Vezi
un număr de telefon pe ATM. Formezi numărul, deci obligatoriu trebuie să ai
telefon şi să cotizezi. La american, francez ori cipriot. Poate chiar ungurului
din Belgravistan. Formezi şi aştepti, tasta 1, apoi 2, toate tastele. Se
plictisesc şi aia şi îţi spun că vei fi conectat cu un operator, dar liniile
sunt ocupate. Aştepţi să nu pierzi rândul. Intră unul, una, explici. Îţi cere
tot, numărul de pantof, porecla ta de mic, cum se numea mama ca prenume.
Trebuie să ştii, altfel eşti fript de viu. Spui! Apoi după vreo 15 minute, cu
totul, eşti asigurat, banii care trebuiau să-ţi vină au reintrat în cont. Te-ai
uşurat... pe suflet. Unii poate nu au reuşit şi s-au uşurat altfel. Curios,
eşti totuşi mulţumit. Puteai să pierzi banii!?
2. Compania de utilităţi publice. Aia cu gunoiul.
Odată era a primăriei. Acum tot a primăriei este, dar a unui întreprinzător din
primărie. Iau banii pe metrul cub de gunoi menajer. Preţ actualizat mereu.
Iniţial au început să-l colecteze săptămânal. Dădeau chiar sacii pentru
diversificarea gunoiului. Sac negru, galben şi albastru. Apoi au renunţat la o
culoare. Au renunţat apoi să vină săptămânal. Acum vin la două. Au aflat că ne
merge bine, iar gunoiul este un indicator. De civilizaţie! Apoi au renunţat de
tot. La saci! Adică de ce? Să-l cumperi tu. Dai şi tu tot într-un sac. Au
înfiinţat altceva. Adică au găsit vreo doi care diversifică. Adică mai exact,
ce arde de ce nu arde. Şi astfel încălzim locul. Apare cred şi din satelit. Ca
poluare!
Ajungi la un moment când te
saturi.
Te saturi de tot ce te înconjoară. Totul a mers, merge prost. Pe multiple
planuri. Confortul existenţei, siguranţa vieţii. Suntem supuşi, suntem
bombardaţi zilnic. Îţi faci viaţa după ei, Programul zilei tale. Bunăoară eu
astăzi trebuie să caut apă. Da, APĂ! Apa vitală vieţii. Dacă curentul mi-l fac
singur când neamţul binevoieşte să nu mi-l dea, dacă gazul , tot al neamţului,
nu mi-l dă, am varianta generatorului electric. Nu mor, încropesc ceva, un fel de existenţă de avarie. Viaţa
noastră a devenit o avarie. Mă fericesc că nu am credite în franci elveţieni.
Banca centrală a ălora a hotărât ceva, în favoarea lor. Ce le pasă de oameni?
Contează oamenii?
Îţi vin în valuri. Au cheltuit mult. Toate multinaţionalele. Pentru ei, distracţia lor, acum au buzunarele goale. Ştiu de unde să ia. Suntem noi!
Privesc oraşul. Este urât. Acum se grăbesc să dea jos luminiţele care ne-au luminat şi arătat sfârşitul anului. Oare de ce se mai chinuiesc să le pună? Desigur, să scoată şi din asta nişte bani. Trăim anii din urmă. Urâţi ani.
Vine ziua Unirii. Marii Uniri. Vom vedea iar figuri triste, zâmbete forţate, imn înălţător şi pas de defilare. Va trece şi ea. Ce rămâne?
Rămânem noi!
Îţi vin în valuri. Au cheltuit mult. Toate multinaţionalele. Pentru ei, distracţia lor, acum au buzunarele goale. Ştiu de unde să ia. Suntem noi!
Privesc oraşul. Este urât. Acum se grăbesc să dea jos luminiţele care ne-au luminat şi arătat sfârşitul anului. Oare de ce se mai chinuiesc să le pună? Desigur, să scoată şi din asta nişte bani. Trăim anii din urmă. Urâţi ani.
Vine ziua Unirii. Marii Uniri. Vom vedea iar figuri triste, zâmbete forţate, imn înălţător şi pas de defilare. Va trece şi ea. Ce rămâne?
Rămânem noi!
Dr. Avi BOBOC
