Măi
leat, măi române. Să-ţi între bine în cap. Ce dacă tu vezi altfel. Vezi
negru când este negru, alb când este alb. NOI îţi spun că este invers.
Vezi rău! Aşa că gura. Taci şi înghiţi. Cu gâlme şi zgomot de glotă.
Înghiţi că ai ce înghiţi. Ce dacă nu-ţi iese ţie. Ne iese nouă. Tu esti
mic, eşti un amăreştean. Un milog. Tu învaţă codurile şi procedurile.
Civile şi penale. Vezi că nu-ţi iese calculul. Visezi mult, trăieşti din
credite. Rămâi dator lună de lună. Iar pedepsele sunt
mari. 30 de lei, zece ani. Cu executare. De ce te uiţi în curtea
noastră, a procurorilor. De altfel ai gura prea mare. Noi acuzăm, noi
retragem capete de acuzare. Când sunt sume mari, de milioane…de euro şi
greşeala poate fi mare. Se calculează mai greu. La tine, la câţiva lei,
este uşor. Şi încadrarea este uşoară. Ani mulţi. Sistemul trebuie să
funcţioneze. La ei este greu. Deci şi greşeala poate fi lesne. Să-ţi fie
ruşine. Cine eşti tu. Un profitor. Eşti un plătitor de câţiva lei, de
taxe şi impozite care dacă pentru tine sunt mari, pentru noi sunt mici.
Eşti neimportant. Dar fiind mulţi se adună ceva. Votezi şi tot degeaba.
Nu îţi ajung referendumurile când ai votat. Şi…!? Iar tot aia. Noi
veghem. Nu îţi ajung alegerile tale. Nu pricepi. Iese cine trebuie. Noi
zicem să stai cuminte. Ţi s-a urât cu binele. Este ultimul avertisment.
Noi veghem şi suntem peste tot. Şi încetează. Fii cuminte. Tot ce se
face este în binele tău. Pentru tine. Prea te-ai îngrăşat. Mănânci mult .
Mănânci prost. Apoi bei. Prea mult. Uită-te la Măruţă. La Românii au
talent, la X- Factor. Poţi şi să râzi. De tine în special. Uite unde ai
ajuns. Ce dacă-ţi mor colegii. Fii fericit că-i vezi. Morţi! Vei avea
mai mult. Să dai! Apoi nu mai privi aşa cu subînţeles. Zici că pricepi.
Nu pricepi nimic. NOI suntem NOI. Şi suntem ubicuitari. Suntem
nemuritori.
Avi BOBOC
avi_boboc@yahoo.com
