miercuri, 11 decembrie 2013

Scrisoare catre Mosu’

„Semenii tăi sunt prietenii tăi şi sunt la fel ca tine”- Iisus Hristos
Vreau să scriu, ştiu ce scriu, cuvintele le am, sunt acolo adunate într-un colţişor al capului meu. Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu că scriu cu ochii copilului care încă sunt. Mă rog seara la culcare ca timpul să nu-mi grăbească copilăria. Ea îmi va fi şuvoiul de apă limpede şi curată ale sufletului, puterea de a continua şi lupta mai târziu în viaţă. Duminică am fost în parc cu tata. Ne-am aşezat pe una din băncile expuse soarelui. Privirile ne-au fost atrase de un căţeluş fără stăpân. Era lovit la gât, era speriat şi temător. Ochii săi erau rugători şi parcă spuneau: “lăsaţi-mă să trăiesc, nu cer nimic, deşi îmi este foame, nu vă fac nimic, dar nu mă loviţi”. Copii râdeau de el iar unii părinţi comentau cu reproş prezenţa sa. Nu aveam curajul să mă ridic de pe bancă să-i dau ceva de mâncare, aveam un croissant cu mine. Când mă hotărâsem să mă ridic, o mama cu fiica ei de braţ s-au oprit în dreptul căţeluşului. Fetiţa mică, slăbuţă, purtătoare a unui handicap fizic şi mintal l-a chemat, aşa cum a putut ea să se exprime, iar căţeluşul a şi venit încetişor spre ea. L-a alintat cu mânuţa ei bună, cea pe care o putea mişca pe cap. Iar căţelul a stat. Soarta a făcut să fie aşa rea pentru amândoi, fetiţa i-a înţeles suferinţa, căţeluşul a simţit inima ei. Bunătatea din sufletul ei. Iar bunătatea este iubirea cu care Dumnezeu a creat lumea, iar originea ei prin urmare este divină. Şi a fi om înseamnă a avea: milă, bunăvoinţă, blândeţe, dărnicie, toleranţă. Mi-au dat lacrimile. Acasă împodobisem bradul ecologic. Căutându-mi globurile am găsit şi multe lucruri care –mi devenise mici, unele din ele aproape noi. L-am rugat pe tata să merg la cele două făpturi binecuvântate de Dumnezeu. M-a însoţit. Am rugat-o pe mama ei , dacă doreşte să ne viziteze pentru a le dărui ceva. Nu ştiam dacă şi vor veni? Au venit spre seară. Lucrurile curate, strânse frumos au fost puse într-un pachet. Am fost tare emoţionată când le-am dat, dar parcă şi mai tare am fost când mi-au mulţumit. Sărbătoarea naşterii Domnului Iisus Hristos este fericirea noastră. De aceea luna decembrie este sursa mângâierii noastre, sensul vieţii şi a echilibrului viitor. Să fim mai buni oameni, iar sărbătoarea Crăciunului şi naşterii Domnului să ne lumineze sufletele. Cu drag Sara Boboc Oras Tg.Ocna