O poveste. Descrierea ei nu are legatura cu realitatea. Este dintr-o carte, ori poate o viitoare carte. Nu stiu? Am gasit-o si o redau. Poate asa fug si norii de pe cer.
Mi-am adus aminte, acum cu ploile astea, de o fata. Eram student. Fin, subtirel si frumos. Era iarna. Iarna comunista, iarna cuminte, cu becuri aprinse din doi in doi stalpi. Stateam in gazda in Drumul Taberei. Fata, o ardeleanca frumoasa, cu frunte inalta de vestala, facea un stagiu de spital, ceva simplu, "nursing" mai mult. Era la cosmetica. Din Medias, fiica unui medic oncolog, care facea naveta la Sibiu. O chema Marcela. Ii stiu, retin si numele ei de familie, dar nu ar mai fi o poveste. Mult, mult mai experimentata in ale vietii, decat mine, un viitor medic. Atunci, seara, pe zapada si gheata drumului mergeam usor, la pas. Barfeam ale vietii timpuri. La un moment dat mi-a spus: "Nu vrei sa ma tragi!?" I-am apucat manusile mainilor frumoase si fine si am "tras-o" pe gheata, usor, pe ghetele ei, botinele ei frumoase. Avea un picior frumos. Vorbea frumos. Drumul trecea prin fata blocului meu. S-a autoinvitat. Atunci am stiut ca de fapt dorea celalalt "trag". Am evitat, invocand gazda, o "rusoaica" rea, artagoasa si batrana. A fost croitoreasa Studiourilor de Film Buftea. A facut hainele haiducilor. Cum sa duc o "fata" in casa ei? Era conditia de la inceput cu: "nu fete in casa mea!" Atunci a cerut un simplu pahar cu apa. I-am adus apa. Desigur ca nu dorea apa. A baut putin si apoi m-a privit lung. Apoi mi-a spus: "tu, ori esti ori un naiv incepator, ori un mare cunoscator. Nu stiu? Oricum este un mare pacat!". A plecat. Nu prea a mai mers relatia dupa. S-a racit usor, fiecare si-a vazut de drum. Nu am avut nimic fizic, nici macar un sarut. Mi-a scris o scrisoare dupa mult timp. Scria ceva despre ea, despre noi, despre trecut. Cred ca m-a admirat ca om. Apoi peste ani, venind de la Sebes, unde a fost primul meu loc de munca, am oprit in Sibiu. Atunci era hotelul, parca Continental, cel de 12 etaje din centru, acum vad ca se numeste altfel. Stiam bine Sibiul. Era spitalul care ma monitoriza medical. Acum imi amintesc o alta poveste, frumoasa, de fata Morgana, sensibila si tandra. Dar poate altadata. Sa revin. Aveam nevoie sa dau un telefon interurban, alea cu fise de 1 si 3 lei. Am mers in holul hotelului. La parter era un coafor. Acolo pe un fotoliu, statea Marcela. Ne-am privit, eu cat dadeam telefon. Era ea. Dar mult schimbata. Fata in special. Piciorul era tot frumos. Nu stiu ce au fetele din Ardeal cu fata. Imbatraneste prea repede si devin aspre, dure. Poate de la zambetul pierdut. Cred ca si-a adus aminte si ea de mine. Asa a ramas totul. O reamintire. Asta este viata. Un cerc, o rotatie in cerc. Dar vezi, aduce uneori oamenii fata in fata.
Mi-am adus aminte, acum cu ploile astea, de o fata. Eram student. Fin, subtirel si frumos. Era iarna. Iarna comunista, iarna cuminte, cu becuri aprinse din doi in doi stalpi. Stateam in gazda in Drumul Taberei. Fata, o ardeleanca frumoasa, cu frunte inalta de vestala, facea un stagiu de spital, ceva simplu, "nursing" mai mult. Era la cosmetica. Din Medias, fiica unui medic oncolog, care facea naveta la Sibiu. O chema Marcela. Ii stiu, retin si numele ei de familie, dar nu ar mai fi o poveste. Mult, mult mai experimentata in ale vietii, decat mine, un viitor medic. Atunci, seara, pe zapada si gheata drumului mergeam usor, la pas. Barfeam ale vietii timpuri. La un moment dat mi-a spus: "Nu vrei sa ma tragi!?" I-am apucat manusile mainilor frumoase si fine si am "tras-o" pe gheata, usor, pe ghetele ei, botinele ei frumoase. Avea un picior frumos. Vorbea frumos. Drumul trecea prin fata blocului meu. S-a autoinvitat. Atunci am stiut ca de fapt dorea celalalt "trag". Am evitat, invocand gazda, o "rusoaica" rea, artagoasa si batrana. A fost croitoreasa Studiourilor de Film Buftea. A facut hainele haiducilor. Cum sa duc o "fata" in casa ei? Era conditia de la inceput cu: "nu fete in casa mea!" Atunci a cerut un simplu pahar cu apa. I-am adus apa. Desigur ca nu dorea apa. A baut putin si apoi m-a privit lung. Apoi mi-a spus: "tu, ori esti ori un naiv incepator, ori un mare cunoscator. Nu stiu? Oricum este un mare pacat!". A plecat. Nu prea a mai mers relatia dupa. S-a racit usor, fiecare si-a vazut de drum. Nu am avut nimic fizic, nici macar un sarut. Mi-a scris o scrisoare dupa mult timp. Scria ceva despre ea, despre noi, despre trecut. Cred ca m-a admirat ca om. Apoi peste ani, venind de la Sebes, unde a fost primul meu loc de munca, am oprit in Sibiu. Atunci era hotelul, parca Continental, cel de 12 etaje din centru, acum vad ca se numeste altfel. Stiam bine Sibiul. Era spitalul care ma monitoriza medical. Acum imi amintesc o alta poveste, frumoasa, de fata Morgana, sensibila si tandra. Dar poate altadata. Sa revin. Aveam nevoie sa dau un telefon interurban, alea cu fise de 1 si 3 lei. Am mers in holul hotelului. La parter era un coafor. Acolo pe un fotoliu, statea Marcela. Ne-am privit, eu cat dadeam telefon. Era ea. Dar mult schimbata. Fata in special. Piciorul era tot frumos. Nu stiu ce au fetele din Ardeal cu fata. Imbatraneste prea repede si devin aspre, dure. Poate de la zambetul pierdut. Cred ca si-a adus aminte si ea de mine. Asa a ramas totul. O reamintire. Asta este viata. Un cerc, o rotatie in cerc. Dar vezi, aduce uneori oamenii fata in fata.
Este doar pentru lectura. Pentru frumos, uman, suflet. Avem nevoie mai mult ca oricand. Daca place, ma bucur sincer.
Dr. Avi Boboc
Dr. Avi Boboc
avi_boboc@yahoo.com
