Poveste de Craciun
Oare de ce ne plac
poveştile? Mereu căutăm un loc în grădina fără de sfârşit a sufletului-poveste.
Şi chiar de suntem obosiţi, ori supăraţi , ascultăm, ori fie ne aducem aminte
de o poveste. Iar poveştile în Decembrie sunt cele mai frumoase. Vine
Crăciunul, iar Crăciunul este bucurie, o mare bucurie.
Povestea bradului
Era o zi friguroasă
de sfârşit de toamnă. Zarea era albă şi largă. Frigul se-nteţeşte purtat de vântul aspru şi sec. Loviţi
de vântul rece cei doi călători au cerut ajutorul pădurii. Să-i apere, să-i sprijine. Au încercat la falnicul stejar. Dar
stejarul a refuzat. Nu avea timp de asta, era preocupat de el, de crengile şi frunzele lui. Veni
rândul fagului. Dar nici el nu se învoi. Fructele sale se desprindeau uşor şi
trebuiau apărate. Dintre toţi copacii pădurii doar bradul s-a învoit să-i
apere, să le ofere adăpost. Chiar s-a bucurat. A spus; „Fructe nu am, frunzele
mele sunt ace ascuţite şi nu mă tem nici de vânt ori furtună. De aceea vă
poftesc să staţi lângă tulpina mea, iar crengile mele vă vor face acoperământ
învelindu-vă trupurile voastre plăpânde”. Aşa au făcut şi bradul i-a apărat.
Furtuna trecu, iar oameni au ieşit.
Cei doi era Iisus şi Petru. Au
mulţumit bradului. Iisus apoi i-a spus bradului; “Ca
semn de preţuire veşnică îţi las frunzele mereu verzi, fie vară fie iarnă. Şi
îţi mai dau ceva. Ca puii tăi în orice casă, fie de sărac, ori bogat, să
bucuraţi inimile oamenilor şi mai ales copiilor, să fiţi ornaţi ca pentru
sărbătoare, să luminaţi şi stăluciţi”.
Aşa au rămas de atunci. De aceea ornam
bradul atât de frumos. Este povestea bradului. Iar bradul ne dă verdele minunat în iarna
rece, dar mai ales ne dă
mirosul său.
Sub cetina verde de brad, aroma Sfântului
Crăciun, sub fulgii de nea, cu colinde şi rugăciuni, aşteptăm Naşterea
Domnului. Iar noi, ieri copii, acum prin copiii noştri, poate copiii copiilor noştri,
aşteptam cu inimile bătând să spargă piepturile pe Moş Crăciun.
Şi
nici un copil nu trebuie să stea singur în seara de Crăciun. Plata a vom avea în bucuria care sclipeşte în
ochişorii inocenţi ce vine să-nlocuiască pe acei părinţi absenţi.
Ascultă-mi
Doamne rugămintea şi fă o minune!
