Atat de aproape!

Sufletul omului este divin

„N-a stii nimeni ca m-am dus

Numa' or vedea ca nu-s



Sus e cerul, larga-i lumea

Bine c-a-nfrunzit padurea



Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai

Pe sub flori ma leganai 

Haidi, hai, dihai



Sus e cerul, larga-i lumea

N-a sti nimeni ca m-am dus 



Bine c-a-nfrunzit padurea

Numai or vedea ca nu-s





Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai

Pe sub flori ma leganai

Haidi, hai, dihaï”

Doru Stanculescu –Hai! Hai!

Atata timp netrait. Furat, oprit precum un soare neapus,
ramas pe cer incremenit.

Dar cine poate fi sigur ca ajungi pana maine, ori poate chiar
peste o ora? Zilele-s precum o floare rasarita in camp. Frumoase, urate, dar
uneori nedrept de scurte. Precum petalele ce se scutura de vant. Prea repede!

Celei dantai fapturi a lui Dumnezeu, Adam, prin mijlocirea
Domnului i-a fost creata femeia. Iar Adam i-a dat numele femeii, Eva. Iar Eva
inseamna „viata”. Odata cu ea a venit si moartea. De-ar fi stiut? Si chiar daca
ar fi stiut, la fel ar fi cerut. Iar moartea rabdatoare s-a pus pe asteptat.
Stia ca-i vine randul!

Dar toate trebuie sa fie la timpul lor. Dar nu sunt! Uneori
viata este nedrept de scurta. Precum viata locotenentului din filmul cu
cantecul final de sus, aflat la prima lui lupta inegala ca forte la Baneasa.
Precum altii de ieri, de azi, si poate maine. Tu trebuie sa stii ca uneori
intrii si strabati drumuri cu sens unic, cu doar un singur sens, fara
posibilitate de intoarcere, inainte. Apoi, greu inveti ca ai voie sa si
gresesti. Dar mai greu inveti ca tu nu poti fi judecat. Vor fi multi care vor
dori sa o faca. Sa nu-i lasi!

Iar in calatoria vietii tale cineva iti va fi mereu aproape.
Care te iubeste neconditionat. Care si-a sacrificat Fiul. Care-i alaturi chiar
si cand gresesti, chiar si cand te indoiesti de tine. Uneori tace, ori poate
uneori… te ia.

Iar acela este doar, Dumnezeu!

Acum la final cautati cantecul de sus. Merita!