Singura doar zapada...
In loc de concluzii
Iarna si-a adus aminte ca-i sade bine cu zapada asteptata de toti. Cu multa zapada. Iar zapada alba si curata a acoperit murdarul zilelor trecute.
S-a vorbit mult zilele astea. Asa ne este noua dat. Nu pentru a analiza legi, viitoarea constitutie, regionalizarea preconizata. S-a vorbit mult despre puterea de actiune, de securitate, de interventie. S-a vorbit bine, adevarat, dar si rau si mincinos. Cred ca am avut parte in proportie egala de ambele comentarii. S-a creat cred o saturatie devenita neproductiva. Au revenit scenariile si evident conspiratia. Dar evenimentele vin si trec. Uitarea, emotia, indignarea, frustarea, furia , dispar sau se estompeaza. Raman doar in unii oameni sa fie. Luat comparativ , impreuna, oameni uniti in actiune, dar despartiti de evolutii, doua prin moarte, au suferit tsunami-ul vorbelor. Daca la pilot am vazut aceiasi mare durere, firesc amplificata dincolo prin nedreptatea victoriei mortii pe o viata netraita, am mai vazut tot acolo, si actiuni si luari de pozitie, foste si familiale, de prieteni, decente si crestinesti. Si am mai vazut ceva. Pe catelusul mic , alb si frumos, pe care omul si-l luase pentru orele lui de tihna si uitare sa-i alinte viata. Iar catelusul asteapta si v-a astepta in continuare stapanul lui plecat fara intoarcere. O viata de caine! Dincolo am vazut si durerea, si neputinta, si frustarea, dar si neimpacarea. De departe un om a iesit in fata prin vorbe. Am vazut o sora, mai mare , care scuzabil eu o pot ierta, dar care a rostit multe cuvinte negandite. Ne-a spus intarit de ce a plecat din tara asta, a ei, reprobativ, a indreptat apoi rostirea blamanta, dar apoi ca si concluzie a revenit si ne-a facut pe noi sa acceptam comparatia, curioasa de altfel, dintre Romania, tara ei de origine, si India, tara ei din ultimii patru ani de viata. Iar mie a-mi spune ca India ofera mult oamenilor sai este desigur prea mult. Este, cred tara unde valoarea umana se afla situata la nivelul cel mai de jos, unde catastrofele se numara cu miile, cu sutele de fiinte moarte de-a valma. Copiii si adultii laolalta, precum musonul. Apoi a insailat, mult si rau. Ne-a spus ca sora ei, si desigur si cu ea, si-au fi dorit voluntariat african,ma intreb de ce nu indian?, un fel de UNESCO sau UNICEF, la terminarea studiilor. Departe de adevar! Sora ei avea un contrat cu institutia militara unde fiinta, un contract lung de aproximativ opt ani, normal si firesc in conditiile cand totul iti este asigurat, gratuit, inca din prima zi.O durere aflata la capatul de sus prin ea insasi nu mai trebuia acoperita cu elemente patetice, emotionale, voit jurnalistic.
Si astfel ne trecu zi Ziua Uniri!
Iar, desi copiii nostrii, scolari si elevi deopotriva, vor intra abia de vineri in vacanta nefireasca de sapte zile data de curiozitatea celor doua semestre de studii, parlamentarii nostrii sunt inca in vacanta. Nu inteleg de ce nu toti salariatii bugetari sau privati, nu au marea sansa de a se bucura si ei de cuvantul vacanta, spus concediului. Doar profesorii, cei din sistemul judiciar, si…parlamentarii, au!
dr.Avi Boboc
