Minunea zilei
Seara când soarele îşi lasă ultimile raze luându-şi rămas bun zilei trecute, obişnuiesc să-mi privesc munca făcută. După atâtea şi atâtea ploi, acum urmârind cerul senin dătător de speranţa unei nopţi cu stele şi poate a încă unei zile frumoase, îmi fac planuri. Ne-am obişnuit să facem planuri. Nu putem trăi fără ele. Nu ne putem permite să ne pierdem timpul cu ceva care nu merită ori ceva fără finalitate. Şi totuşi, dacă acum ar veni la tine cineva care ţi-ar spune că; "Mâine vei muri", ce vei face? Îi ceri detalii! Cine este, şi de ce mâine? Îţi face apoi un bine? Eu i-aş propune imediat altceva. De ce mâine şi nu acum? Ar fi mult mai bine pentru mine. Nu te-ar chinui, numărul restrâns de ore, imposibilitatea realizări a încă ceva semnificativ. Şi apoi ar fi marea durere. Înţeleasă. Desigur aş cere o păsuire. Un timp să-mi termin misiunea neîncheiată, precoce sfârşită, poate creditele neonorate. Rămân desigur faptele bune. Dar doar Dumnezeu ştie asta! De aia în viaţă trebuie să nu laşi pe mâine ce poţi face azi, iar dacă poţi, fă tot azi. Aşa ca; „fă azi ce alţii nu fac ca să trăieşti mâine cum alţii nu pot”. Apoi fă ceva frumos astăzi pentru Hristos. Când ai spus ultima dată: aş face orice să… sau am făcut tot ce am putut pentru…? Poate nu ai mai spus-o de mult. Apoi dăruieşte! Dăruieşte un gest frumos, un gând bun sau un zâmbet. Învaţă şi să primeşti. Apoi fii recunoscător! În fiecare zi mulţumeşte pentru tot ceea ce ai primit, pentru tot ceea ce îţi doreşti să primeşti în viaţă. Iar dacă nu primeşti consideră că ai fi primit deja. Aşa devii învingător.
Ai auzit probabil că la sfârşitul vieţii oamenii nu regreta neapărat ceea ce au făcut, regretă foarte multe lucruri pe care NU le-au făcut!