Teoria haosului
"Cand termin o carte chiar daca stiu ca nu este buna, o semnez si o trimit tipografiei spre publicare" - Jack London

Traim intr-o lume complexa. O lume de retele. Toti! Oriunde am fi, oriunde am trai. Oriunde privim. Este lumea noastra. Savantul Edward Lorentz in 1960 a descris teoria haosului. El spunea atunci; "Un fenomen care pare a se desfasura la intamplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic." Simplu s-ar descrie ca exista o ordine ascunsa in orice evolutie aparent haotica a oricarui sistem dinamic complex. O dezordine aparenta ne-ar controla viata. Acest concept complex a capatat domeniu de studiu in fizica, matematica, filozofie, economie. Totul tine de sisteme aflate doar in dinamica, in miscare. Precum suntem noi oamenii. Se pleaca de la conditiile initiale. Atunci pentru prima data la Universitatea din Massachusetts, sensibilitatea aceasta dinamica a primit, a fost comparata si a fost numita ca „efectul fluturelui”. Mici variatii ale unor parametri ai unui sistem complex pot duce la rezultate complet diferite. Complexitatea filosofica al efectului fluture, mai bine zis bataia aparant mica si usoara ale aripilor unui fluture, coloana infima de aer induce in timp, depinde desigur de timp, efecte comparabile unei tornade. Adica fluturele aflat acum in fata becului stalpului casei mele poate determina tornada pustiitoare din Montana. Teoria haosului simplificata profund ar fi rezumata in doua principii:
- Miscarea aripilor unui fluture azi poate produce o mica schimbare a atmosferei. Adica cea mai mica schimbare a parametrilor initiali vor produce un comportament complet diferit al acelui sistem complex in timp.
- Principiul incertitudinii neaga acuratetea sistemului. De aceea situatia initiala a unui sistem complex nu poate fi determinata cu precizie, prin urmare nici evolutia sistemului complex nu poate fi cunoscuta.
A incerca o ordonare este precum a vrea cu o sita sa seci marea. Nici nu poti!
Acum traim in autentic haos. Unii exploateaza bine haosul indus. Si timpul s-a scurtat. Tandemul B-B prin legile retroactive RRR, in patru ani au redus cu aproximativ 10000 de asistati sociali „impovaratorul” sistem de ajutoare lunare a CSP. Apoi ar mai fi ceva foarte important, care cade bine, as zice romanesc. Un popor semi-analfabet, este un popor mai uşor de condus.

Dr. Avi Boboc

Greseala fatala 

Nu stau toata ziua pe Facebook ori bloguri. Deschid din cand in cand paginile mele. Acum cu venirea primaverii cred ca o s-o fac chiar mai rar. Si cred ca fac bine! Ajungi la un fel de saturatie politica a existentei impuse. Asteptarea, lunga asteptare este cauza. Teoretic nu s-a schimbat mare lucru din iarna(acel ianuarie geros care a culminat apoi cu doctorul Raed Arafat) 2011. Gasim acelasi personaj care joaca. Iar joaca nu este corecta , nu a fost nicicand corecta. Psihologic face(a cata oara?) inca o mare greseala. Exista oameni care vor sa domine, sa controleze totul, inclusiv pe ceilalti. Dar si oameni care doresc sa fie dominati, sa fie controlati, sa se subordoneze. Mai are omul libertatea de a alege liber intre bine si rau? Mai exista conceptul de liber arbitru. Iar liberul arbitru este capacitatea omului de a alege liber. Desigur este doar o iluzie. Intr-o societate profund manipulata totul devine o iluzie. Acum asistam la prigonirea baronilor PSD, PNL. Nu judec neaparat daca este bine, corect, pe dreptate, este problema lor dar si a noastra. Ei nu ar fi fost fara noi. Judec acum ca se face doar pe o parte. Aceeasi parte. Va aduceti aminte? Ceausescu ajunsese sa fie foarte urat. Il doream plecat. Poate chiar moartea lui o doream. Cand a fost sa fie, pe iluzia acelui proces fabricat prost, romaneste, la executie, dupa executie, ne-a incercat ceva amestecat.
 De mila, insatisfactie, neegalitate de forte. De victima!

Iar a fi o victima inseamna sa fii o persoana profund afectata de o experienta negativa. Senzatia de agresor este acum bine reliefata. Gasim personajul, gasim institutiile. Dar in mentalul colectiv, victimile cu multele lor pacate, cand pedeapsa nu este uniforma, tuturora, tinde spre devictimizarea lor. Asa este omul, sufletul lui. Mecanismul facut voit prin pozitia conferita si intarita de institutii de forta si justitie doar pentru a arata inca puterea detinuta, a incanta o mica categorie de obedienti, a consolida un nou partid, sunt incerceri destinate apriori insuccesului si disperarii.
Cine pierde?

dr.Avi Boboc

Analiza politica

Deşi încă „matrafoxat” viral, îmi permit o analiză politică. 
Ieri au fost făcute două aprecieri politice de primii doi importanţi oameni de stat. Prima apreciere:” Dreapta va avea candidat unic la prezidenţiale”, si a doua, „După 25 mai, PNL-ul este reinvitat la guvernare”.
Să o luăm pe prima. Aparţine desigur preşedintelui. 
Deci , după cum probabil se prefigurează, domnul preşedinte priveşte departe, adică la sfârşit de mandat. Alegerile europarlamentare pentru domnia sa sunt importante în prisma a două certificări. Obţinerea unui alt mandat de pupila sa, aspect profund realizabil prin logistica şi puterea sa, şi certificarea ca şi scor electoral a celeilalte pupile, adică PMP.
Opţiunea sa, evoluţia unică. Adică îşi doreşte doar funcţia de premier după 22 dec. a.c. pe exemplul atât de bine bătut rusesc. Se reface tandemul premier-preşedinte.
Sunt trei variante pentru a îndeplini adevărul spuselor. Adică:
- fie candidatul dreptei, partidului aflat în opoziţie, cândva apropiat inimii sale, adică candidatul PDL-ului, colţosul procuror Predoiu. Variantă care nu i-ar fi tocmai pe plac prin imposibilitatea „conlucrării” totale. Apoi PDL-ul pierde zilnic până-n iarnă prin atragerea de membrii „dedicaţi” şi îngrosarea PMP-ului;
- fie, tot candidatul dreptei unite prin noul partid rupt prin mână proprie şi dorinţa expresă a soţiei liderului, doamna europarlamentar Adina Vălean, adică preşedintele PNL-ului, domnul Crin Antonescu. Variantă care şi aceasta nu-i este chiar pe plac. Crin s-a dovedit instabil politic, iar tandemul preşedinte- premier cu multe asperităţi;
- a treia variantă de departe cea mai bună pentru domnul preşedinte, s-ar reface fostul tandem atât de bun, preşedinte- premier (Băsescu-Boc), prin accederea doamnei viitoare preşedinte de PMP, Elena Udrea. O variantă aş zice aproape imposibilă, dar posibilă pe plaiuri dâmboviţene.
A doua apreciere aparţine premierului. De o importanţă mai mare şi evident cu o evoluţie preconizată. Este o evoluţie pe paşi apropiaţi, fireşti. Adică:
- conştietizarea scăderii drastice a PNL-ului după europarlamentare. Aspect profund realizabil. În electoratul încă USL, PNL-ul este cel care a distrus coaliţia. Scorul electoral de maxim 16 % determină debarcarea preşedintelui cu „bătaie la poponel”;
- apoi readucerea pe „cai albi” al celui care a salvat onoarea PNL-ului prin poziţia sa, actualul preşedinte de senat- C.P.T. Care, a reiterat încă odată premierul prin poziţia sa de ieri că nu-şi doreşte încă funcţia de preşedinte, este propus chiar a fi preşedintele ţării, aspect care desigur nu-i displace domnului Tăriceanu, iar tandemul ar fi firesc. Premier PSD, preşedinte PNL. Refacerea USL-ului ales de electorat cu 60%.
Apoi ar mai fi o motivare. Premierul este firesc să-şi dorească menţinerea funcţiei actuale. Chiar a încă un mandat. Având tinereţea de partea sa, funcţia de preşedinte l-ar îndreptăţi spre final, unde două mandate de preşedinte l-ar duce spre apogeul carierei politice.
Dintre cele două afirmaţii, de departe a premierului este mai credibilă.
Prin…ELECTORAT!

Electorat care bate, am vazut, serviciile!

Cu stima

Atât de aproape…

De moarte! Da! Nu arunc cu vorbele, aşa,  a fi aruncate. Este adevărul!

Auzim des cum cineva suferind de o boală redutabilă cronică, moare datorită supraadăugării unei alte afecţiuni, acute, pe afecţiunea existentă . De regulă o afecţiune respiratorie. Banala viroză respiratorie. Care nu este deloc aşa banală prin începutul ei, care ar putea fi tot ceva viral , dar desigur mult mai elaborat, complex prin tot, precum gripa ori pneumonia virală. Acum ce este viroza respiratorie sau simplu, răceala? Viroza respiratorie este o infecţie acută virală care afectează căile respiratorii superioare şi inferioare. Adică: rinita acută, traheobronşita, rinofaringita. Simptomele tipice ale unei răceli includ: tuse, iniţial seacă, rinoree( secreţie nazală), strănut, congestie nazală și durere sau iritație în zona gâtului. Câteodată, acestea sunt însoțite de durere musculară (mialgie), senzație de oboseală, cefalee (durere de cap) și scăderea poftei de mâncare. La adulți, febra în general nu este prezentă. De asemenea, tusea este de obicei mai ușoară decât cea care însoțeste gripa, care este desigur altceva. Prezența simultană a tusei și a febrei indică, în cazul adulților, o probabilitate mai ridicată de gripă decât de viroză. De altfel, între cele două condiții patologice, există o serie întreagă de similarități greu de decelat la începutul afecţiunii. Acum ce este gripa? Gripa este o viroză dată de un virus (virusuri) cu apariţie epidemică. Dintr-o dată gripa „dusă pe picioare poate fi letală”. Acum pneumonia virală ce este? Pneumonia reprezinta o infectie a tractului respirator inferior (la nivelul căilor respiratorii mici, mai jos de bronhii). Cum ne infectăm? Virusurile pot ajunge la plămâni pe diverse căi. Virusul sinciţial respirator este de regulă contractat atunci când oamenii intră în contact cu obiecte contaminate și apoi își ating nasul sau ochii. O altă infecție virală are loc atunci când se inhalează pe nas sau gură picături mici contaminate, purtate de aer cel mai frecvent Odată ajunse în tractul respirator superior, virusurile pot ajunge la plămâni, unde invadează celulele ce căptușesc căile respiratorii, alveolele sau parenchimul pulmonar. Acum avem o idee despre cele trei afecţiuni. Acum să vă fac istoricul bolii mele, care m-a doborât trei zile. Contactul a fost sigur aerian prin venirea în contact cu un bolnav viral. Un bolnav viral este precum o “bomba epidemică” virală. Perioada până la constituirea bolii manifeste este de regulă redus, în mai puţin de 24 de ore (s-au redus incubaţiile de 48, 60 de ore). Deci astăzi vii în contact, mâine de dimineaţă faci  primele simptome de boală respiratorie manifestă. Debut  cu senzaţie unică de frig, obligându-te să iei ceva în plus pe tine, ori să te bagi în pat. Starea de rău general, acum uşor, vine repede, Stănuţi des şi tuşeşti. Tusea este numai seacă. Devine chinuitoare prin frecventă. Este momentul când intervenim cu ce avem prin casă. De regulă antiinflamatorii. Dar şi astea administrate cu precauţie şi grijă. De exemplu, ibuprofenul majorităţii denumirilor comerciale sunt contraindicate în ulcer, ori o boală tromboflebitică. Exceptând începutul cu senzaţia de frig când ai putea presupune un frison , febră nu faci. De departe tusea devine elementul cel mai complex. Plămânul tău, cutia toracică, muşchii mai exact intercostali, reacţionează. Efectiv apare durerea, ca o congestie pulmonară, care de regulă semnifică un aflux de sânge ori lichid . Administrezi un tratament pentru tuse uscată chinuitoare. Cu efectul său redutabil, adică uscăciunea gurii. Devine teama de a nu tuşi pentru că te doare. Apare o stare de curbatură cu dureri în muşchii picioarelor şi a încheieturilor, care este greşit etichetata drept o „stare gripală". Deja eşti în pat. Ochii îţi lăcrimează şi apoi te dor. Te doare gâtul. Înghiţi cu durere. Nu mai este rău uşor! Dispare pofta de mâncare şi eşti conştient că urmează o noapte grea. Unde dacă prinzi trei ore de somn eşti fericit. A doua zi, dacă poţi, ar fi momentul intervenţiei medicului. El are rostul de a decela diagnosticul şi aplicarea unui tratament corespunzător (chiar internare), iar dacă se presupune şi ceva microbian prezenţa şi al antibioticului. Când apare sputa, tusea îşi schimbă timbrul, devine gravă, deci este productivă. Acum merge un fluidizant a tusii, adică acetilcisteina. Deja eşti în faza a doua. Durerea muşchilor intercostali dispare uşor. Culoarea sputei sau secreției nazale poate varia de la incoloră spre galben, uneori cenuşie sau verde și nu indică etiologia agentului responsabil de infecție. Mai trece o noapte grea. Ideea este: o poţi trece? Unii o pot trece, alţii, nu!

Astfel ajung la titlul comentariului actual. Depinde de vârstă şi bolile cronice asociate. 

Ce este de făcut?

 Pentru a preveni virozele respiratorii (gripa) trebuie să:

• Evităm contactul cu persoanele bolnave, tuşitoare.

. Să evităm spaţiile ample cu multe persoane ori cele foarte mici.

• Evităm să ne atingem nasul, gura sau ochii.

•  Să ne spălăm des pe mâini.

•  Să folosim şerveţele pentru a ne acoperi gura când tuşim sau strănutăm

• Evităm trecerea bruscă de la aer cald la aer rece şi invers.

Ce mai trebuie făcut:

• Să avem grijă să ne hidratăm mult cu ceaiuri şi sucuri naturale şi  mai ales să avem o alimentaţie bogată în vitamine, cu fructe şi legume.

. Să facem tratamentul minim simptomatic. 

Încă ceva. O pneumonie se poate vindeca. Dar locul ei niciodată. Aşa că orice altă afecţiune pulmonară determină cu preponderentă afectarea tot a locului fostei pneumonii. Mai exact, plămânul este un organ foarte plăpând! Era o poezie!

Acum o motivare. Soţia îmi spunea de ce o fac, de ce scriu aceste articole?. Simplu! Nimeni nu scrie. Nici un coleg medic ( şi sunt destui), ori din lipsă de timp, ori considerarea importanţei actiunii, tac! Am văzut că nimeni, în afară de mine, nu s-a înscris pe lista absolvenţilor, promoţiilor. Desigur că nu scriu pentru ei! Scriu pentru noi, asistaţii militari. Va veni  o zi când mă voi plictisi, asta cu sigurantă!

Iar dacă nu sunt publicat mă hotărăsc mai repede.

Cu sănătate

 

Omul nostru din interior

‘Tinichea” – metal de calitate inferioara -DEX

Inaintea acestui articol gandul m-a dus la lung metrajul “Omul nostru din Panama”. In film Harry Pendel (Geoffrey Rush) , este un  puscariabil din periferia londoneza care si-a confectionat identitatea unui croitor de lux pentru oamenii bogati si puternici din Cuba. Devenind faimos prin povestea vanduta, care a prins in inalta societate, apropiat marilor  figuri, si a intimitatilor acestora, omul  traia bine.

Acum citesc ceva. Din interior. Nu conteaza numele omului. Nu-l cunosc, nu-i stiu gradele, medaliile ordinelor primite. Este undeva in varf. Sa-i fie de bine. Dar omul nostru, “din interior”, scrie:

 “Asumarea funcţiei de cadru militar în Ministerul Apărării Naţionale, nu a fost determinată de prefigurarea unei compensaţii din partea statului constând în acordarea  pensiei de serviciu după retragerea din activitate, neputând reprezenta cauza exercitării funcţiei.

Cu totul alta ar fi fost situaţia dacă, la momentul accederii în profesie, angajatului i-ar fi fost prezentat prin contract, riscurile profesiei şi totodată în considerarea acestui risc, i-ar fi fost garantată o despăgubire viitoare din partea angajatorului sub forma unei prestaţii viitoare lunare , în urma deschiderii drepturilor de pensie. Numai aşa am putea discuta despre existenţa unui drept câştigat.”

Apreciez prin lecturarea scriselor un cinism rar intalnit, o detasare fata de problematica existentiala a carierei de militar cum rar am intalnit la civili, daramite militari. Crede cumva ilustrul ganditor ca imbratisarea carierei de militar, la inceput de viata, de drum, a fost determinata doar de un avant patriotic asumat exceptionalei aprecieri, traditii si istorie, a inaltatoarei noastre Armate Romane? Sunt convins de da, si de asta, dar fiecare a luat in calcul si lungimea carierei dar si a rezultatului ei. Eu nu provin dintr-o familie de militari. Dar am cunoscut generatii, trei chiar patru, de militari din tata in fiu. Daca  ar fi stat asa chestiunea, cum scrie omul nostru, credeti ca mai vedeam fii de militari spargand portile comisariatelor de recrutare? Credeti ca acum tinerii care doresc sa acceada functiei de cadru ar mai fi atat de doritori? Mai exact sa-si doreasca doar ziua de astazi, de maine, riscul asumat, precum statutul incomplet, inuman al celor care sunt in “contract” pana pe la  vreo 40 de ani, apoi Dumnezeu cu mila!? Evolutia impusa a facut asta. Ai de unde alege acum. Dar nu este corect, legitim, onorant. Iar libertatea consta scump. Este exceptionala cugetare al unui cimitir celebru american. Oare cum este la ei cu veteranii si rezervistii de cariera?

Al doilea aliniat ma surprinde prin similitudinea continutului. Am mai auzit vorbele acestea. La un om care plangea doar pe spatele subofiterului sau maistrului, ca vezi, el este Omul pe care se sprijina Armata. Pe umerii lui, lui sa i se dea totul, importanta, onoarea, aprecierea. Adica lui sa-i fie garantata despabubirea viitoare. La ce domnule? La moarte cumva! Pentru-ca acolo se bate cu gandul! Se vede ca omul a stat, sta cocotat doar pe scaune inalte de Comandamente, ca este rup de tot ce inseamna cariera, grade, importanta, conducere. Cat despre:

 “Apreciem că( cine sunt aia!?n.a.), apariţia Legii nr.164/2001  privind pensiile militare de stat poate fi privită ca un act benevol din partea statului, de a-şi asuma anumite cheltuieli din bugetul propriu prin care să contribuie la majorarea drepturilor de pensie pentru anumite categorii profesionale alese după criterii proprii , fără însă a garanta perpetuarea acestui act al său pentru viitor.”

Nici nu mai vreau sa comentez. Omul nostru din interior este ireversibil format. Greu mi-a fost dat sa vad un om la care “spiritual de corp” este atat de grav afectat. Ma incearca o mare parere de rau. Aceste cuvinte dor 

 ROMAN!?

Citesc materiale, articole, postari pe internet, pe retele de socializare. Articole precum: “E CAZUL”, “Talente false!?” , “Referendumul propus(pt. adeziuni) demitere”, adeziuni pentru un nou partid liberal, etc. etc.
Un soi amestecat de naivitate, neputinta, dar si de realism, de putinta, ma cuprind. 
Sa fim seriosi!
Traim in Romania. Si Romania este facuta asa, se doreste a fi asa. De ce nu s-ar dori sa fie asa? De ce nu s-ar dori evolutia aceasta? 
Clasa de mijloc dispare incet-incet, la un procent de sub 10%. Problema este ca acestia sunt cei cu meserii liberale, ori sunt „smenari”, „geambasi” de orice, smecheri, etc. Nu dai inainte cu ei. „Sug” de obicei dorinta noastra de a ne face dreptate (avocati, notari, experti, executori), ori ne inseala ori de cate ori ne prind.  Se profileaza cu putere si se intaresc aceiasi 5% super bogati, alaturi de cei 5 % bogati (baietii destepti din orice). De regula acestia sunt cei la care te intrebi legitim: sunt ei oameni de calitate?

 Raman 80%. Acestia sunt saracii Romaniei, impartiti in: 40 % sub limita drastica a saraciei si subzistentei, 30 % saraci lipiti si 10 % saraci, care se taraie sa traiasca cat de cat de la o luna la alta luna. Acesti ultimi 10% sunt luati din cei 20% cat avea clasa medie in ultimii 10 ani.
Sistemul este conceput sa fie asa. Privesc zilnic fatarnicia pura(vezi aseara dupa orele 19.00), minciuna, grobianismul desavarsit, perversitatea, lasitatea, nemernicia. Te saturi! Ajungi la un fel de blazare, acceptare.

 Privesc listele de partid pentru europarlamentare. Aceiasi oameni la care se adauga altii noi. Cei care sunt mai vor! Ce au facut ei? Nimic!

 Privesc independentii doritori? Cine sunt ei? Ce au facut ei? Unii au incercat ceva, precum se incearca acum de unii la rusi obtinerea tezaurului, ori banii pentru consumul „masinii de razboi” germane intre 1940-1944. Vise „for ever” nerealiste! Iar pentru asta vor si ei! Cine nu ar vrea 7000-9000 de euro lunar timp de patru ani?

Tu roman te zbati sa traiesti! Cum traiesti?
Ce poti spune cand de exemplu trebuie sa indeplinesti, atentie!?, 14 (paisprezece) conditionari, taxe, impozite, pentru inmatricularea unui “rahat” mic cu patru roti adus din UE. UE unde facem parte!? Cand platesti: 440 lei RAR, impozit 50 lei, 1584 lei taxa de mediu, 250 lei RCA, 37 lei talon, 60 lei taxa inmatriculare, 127 lei rovinieta, 25 lei placute, 37 lei dovada C.I. si poate alte cheltuieli. Pana acum se aduna peste 2700 lei.

Unii nu au nicio solutie!
Altii doar de a pleca. Cand poti, daca poti si ai varsta, calificarea, dorinta!
Apoi sa faci, sa te faci, ori sa nu te faci, ca ai fost, esti, vei fi…ROMAN!

Cu stima

 

Gand de dimineata mohorata ca si viata de roman.
Mai degraba un raspuns, la teme actuale romaneasti. Turism, sanatate, invatamant . Pe scurt.

Privatul continua ori dispare prin servicii. Vrei doar bani si oferi pacaleala!? Merge o data cu un prim venit, mereu prim venit, apoi... te reprofilezi pe alta hotie, evaziune. Sunt si exceptii. Una. Stiu la Costinesti un hotel privat pe care-l folosesc de vreo trei ani, patru, cinci zile, dupa putilinta. Desi de trei stele usor, el este voit declasificat la doua. Am intrebat patroana de ce? Mi-a raspuns simplu: "este mai bine asa!"
 In sanatate problema este cu mult mai complexa. Aici avem stat si privat. Venind din interior stiu prea mult, imposibil de extins aici si acum. Sigur este continuarea, dorinta persistentei cercului vicios. Altfel de unde afaceri si bani furati. Banii distribuiti relativ putini, ori mai multi, dupa competenta unitatii medicale, sunt si aici plasati prost. Dupa "hotia" managerului. Vrea si el ceva. Apoi metehnele perpetuate ale sistemului care inghite mult. Medic care mulge doua sisteme. Adica salariul mic de la stat, spaga zilnica impusa oricarui pacient fara discernamant, si dupa "'obligatia" minima la stat, completarea substantiala din privat. Adunat fac mult ca venituri. Ati vazut medic bun sarac? Tanarul medic scolit mult, cu sacrificii majore, rezident la final, nu are rabdare si nici unde lucra. Sistemul este de regula blocat. Ala batran, medic iesit demult din sistemul activ inca ocupa un loc, nu se lasa, mai vrea. Il gasim in privat fiind eminenta cenusie. Asa ca medicul nostru pleaca, are unde si cu ce. Diploma, competenta, limba. „Theft brain” se practica demult, este mult mai simplu de a lua gata format.
 Invatamantul vine tare si surprinde prin linie. Prin "parsivenia" sistemului si al formatorilor. Vedeti rezultatul simularilor. De orice nivel. Dezastruos! Voit lasati in "plata domnului", debusolati, scapati de sub control, tinerii nostrii elevi, afla adevarul testului. Greutatea lui. Voita a fi asa! A le arata prostia, lipsa studiilor. Mai pe romaneste scris, rezultatul neintelegerii liniei. Nu ai vrut, nu ai inteles tu si tac-tu ori ma-ta, uite rezultatul! Iar intelegerea era pregatirea suplimentara. Din gimnaziu. Iar tu profesor asta faci. O scoala "subtire", sa treaca, cu o dorinta impusa prin tot, adica psihopedagogic aplicata constient pentru binele tau profesor. Se formeaza bine doar cine poate si are cu ce. Restul...cum era, ne spunea "bossul" al mare. Adica: ospatari, bucatari, frizeri, tinichigii... asta se cauta! Este rezultatul democratiei originale, evolutiei dorite de a fi doar „consumator”, de piata de desfacere, de mana a doua. Ce esti mai exact? Colonie!