37 de ani
O fi mult, o fi putin? Au trecut 37 de ani. Obisnuiti cu “cutremurele” zilnice politice, ziua pare sa treaca repede. Trecerea guvernului “Ponta 3” este o formalitate. Vedem dupa aia ce, dar mai ales cum este? Asteptam raspunsul cu degetul mare in sus sau jos!? Acum ma gandesc, scriu, despre cutremurul din 4 martie 1977. Ne mutasera in Drumul Taberei, undeva langa Ministerul Apararii si Centrul de Calcul . Noi, eu an mic, eram anul I de studii, la etajul IV, etajul maxim al cladirii. Ora 21.22 ne-a gasit pe toti facand inca ceva. Eram vreo 50 de studenti militari pe etaj. Eu imi puneam niste manuale in rastelul metalic compartimentat cu trei usi. Veni prapadul de 7,2 grade pe scara Richter. Cu miscari telurice variate verticale si apoi orizontale. Lumina s-a stins imediat. Am iesit pe holul cental marginit la capete de scari, doar una functionala prin deschiderea usii de jos. Colegii, unii tipand groaznic, urlau si alergau pe langa mine spre scara. Am ramas acolo in fata usii, tinandu-ma de ea. La capetele holului peretii aveau spatii mari cu sticla ornamentala verde. Se vedea prin el . Era o noapte cu lumina lunii. Atunci am vazut grozavia miscarii fata de blocul vecin, pus cumva transversal. Era o miscare ampla de 2-3 metrii. Dupa am coborat. Scara era fisurata la margini. Daca cutremurul mai tinea si daca era putin mai mare, o geraratie intreaga de ani, de la anul I, la anul IV, erau poate morti prin caderea scarii interioare. Ne-a dat Dumnezeu o sansa. Jos adunati, unii panicati ingrozitor, unii in pijamale, am fost calmati. Banuiam dezastrul. Nu stiam numarul mare de morti. Au fost 15700 aproximativ. Pe bulevardul Drumul Taberei era haos. Toti parca erau in masini. Ni s-a spus sa ne ducem unde putem. Eu aveam o ruda undeva prin Otopeni, langa aeroportul international. Acolo m-am dus initial. Am luat autobuzul105, apoi din Piata Presei libere(atunci Scanteii) autobuzul 37. In autobuz zvonuri de cladiri cazute cu zeci de oameni morti. Asa avea sa fie! Am revenit si am vazut totul de dimineata devreme. Pot spune ca am mers de la Piata Romana, la Universitate, pe linia dubla centrala a Bulevardului Magheru si apoi Balcescu. Armata era peste tot. La Casata, Scala, Dunarea, Universitate. Sub daramaturi oameni morti. Facultatea de Medicina avea amfiteatrul mare cu acoperisul cazut. Era haos acolo. Frumoasa biblioteca mare daramata. Ne-au trimis in Spitalul Militar Central. Cu colegul meu, am dus pe targi militare, care goale aveau 25 kg., de la poarta spitalului, dinspre muzeul militar, adusi cu autobuzele RATB-ului, ranitii in sectiile chirurgicale. Oamenii tipau ori gemeau de durere. Politraumatizati. Cand am terminat am fost trimisi la Facultate. Am mutat tot ce se putea muta acolo. Asta a fost.
Au trecut 37 de ani.
Acum, dupa atatia ani,am invatat oare ceva?
