BABELE!
V-ati ales baba?
Lepădarea de cojoace
O altă variantă a legendei spune că fiul Babei Dochia s-a căsătorit cu aleasa sa, neţinând cont de dorinţa mamei sale. Cu intenţia de a o supăra, Baba Dochia îşi trimite nora într-o zi geroasă de iarnă la rău. Îi dă acesteia un ghem de lână neagră şi îi spune să nu se întoarcă acasă până când, după atâtea spălări, ghemul nu se va face alb. Oricât s-ar fi străduit fata, lâna neagră nu avea cum să devină albă… Din cauza gerului năprasnic, picături de sânge au început să curgă din degetele fetei şi s-au prelins în rău, înroşind apă. Odată cu ele, curgeau şi lacrimile fetei.
Cojoacele Dochiei
Văzând atâta durere, Iisus Hristos s-a înduioşat şi i-a dăruit o floare de culoarea roşie, sfătuind-o să spele lâna cu ea. Ceea ce faţă a şi făcut, mulţumindu-i frumos. A constatat cu uimire că lâna s-a albit şi s-a dus acasă cu inima uşoară, povestindu-i soacrei sale minunea. Baba Dochia nu a crezut-o şi a învinuit-o că cel care a ajutat-o (fata îi pusese numele de Mărţişor pentru că nu ştia cum îl cheamă) este iubitul ei. Mai târziu, Dochia îşi duce turmele la păscut sus pe munte, crezând că a venit primăvara. Doar primăvara putea găsi flori roşii… Pentru că era foarte cald, Baba Dochia, în urcuşul său, îşi scoate toate cele nouă cojoace pe care le purta. La un moment dat, vremea se schimbă total. În loc de soare, se pornise o ninsoare care nu se mai oprea şi în loc de căldură, s-a lăsat un frig de crăpau pietrele. De frig, Dochia şi turmele sale de oi s-au transformat în stânci.
Zilele Babei…
Zilele cuprinse între întâi şi nouă martie corespund zilelor în care Dochia urca muntele, fugind de Traian. Aceasta este semnificaţia zilelor, conform primei legende. Urmărind firul epic şi semnificaţiile celeilalte variante, alternanţa zilelor ploioase cu cele călduroase din această perioadă se datorează instabilităţii caracterului Babei Dochia. Zilele Babei sunt în număr de nouă. Pentru că în aceste zile se face trecerea spirituală din frig în căldură, din iarnă în primăvară, s-a păstrat obiceiul alegerii zilelor de Babe. Fiecare om îşi alege o zi din intervalul întâi şi nouă martie sau întâi şi doisprezece martie, în unele zone. În funcţie de evoluţia vremii din acea zi, zi frumoasă şi însorită sau zi friguroasă şi ploioasă, ne putem anticipa norocul şi starea sufletească din acel an. Dacă va fi vreme frumoasă, vom fi veseli şi binedispuși tot anul, dacă din contră va fi frig sau va ninge, vom fi precum vremea: mohorâţi, fără viaţă şi fără noroc de-a lungul întregului an.
Lepădarea de cojoace
O altă variantă a legendei spune că fiul Babei Dochia s-a căsătorit cu aleasa sa, neţinând cont de dorinţa mamei sale. Cu intenţia de a o supăra, Baba Dochia îşi trimite nora într-o zi geroasă de iarnă la rău. Îi dă acesteia un ghem de lână neagră şi îi spune să nu se întoarcă acasă până când, după atâtea spălări, ghemul nu se va face alb. Oricât s-ar fi străduit fata, lâna neagră nu avea cum să devină albă… Din cauza gerului năprasnic, picături de sânge au început să curgă din degetele fetei şi s-au prelins în rău, înroşind apă. Odată cu ele, curgeau şi lacrimile fetei.
Cojoacele Dochiei
Văzând atâta durere, Iisus Hristos s-a înduioşat şi i-a dăruit o floare de culoarea roşie, sfătuind-o să spele lâna cu ea. Ceea ce faţă a şi făcut, mulţumindu-i frumos. A constatat cu uimire că lâna s-a albit şi s-a dus acasă cu inima uşoară, povestindu-i soacrei sale minunea. Baba Dochia nu a crezut-o şi a învinuit-o că cel care a ajutat-o (fata îi pusese numele de Mărţişor pentru că nu ştia cum îl cheamă) este iubitul ei. Mai târziu, Dochia îşi duce turmele la păscut sus pe munte, crezând că a venit primăvara. Doar primăvara putea găsi flori roşii… Pentru că era foarte cald, Baba Dochia, în urcuşul său, îşi scoate toate cele nouă cojoace pe care le purta. La un moment dat, vremea se schimbă total. În loc de soare, se pornise o ninsoare care nu se mai oprea şi în loc de căldură, s-a lăsat un frig de crăpau pietrele. De frig, Dochia şi turmele sale de oi s-au transformat în stânci.
Zilele Babei…
Zilele cuprinse între întâi şi nouă martie corespund zilelor în care Dochia urca muntele, fugind de Traian. Aceasta este semnificaţia zilelor, conform primei legende. Urmărind firul epic şi semnificaţiile celeilalte variante, alternanţa zilelor ploioase cu cele călduroase din această perioadă se datorează instabilităţii caracterului Babei Dochia. Zilele Babei sunt în număr de nouă. Pentru că în aceste zile se face trecerea spirituală din frig în căldură, din iarnă în primăvară, s-a păstrat obiceiul alegerii zilelor de Babe. Fiecare om îşi alege o zi din intervalul întâi şi nouă martie sau întâi şi doisprezece martie, în unele zone. În funcţie de evoluţia vremii din acea zi, zi frumoasă şi însorită sau zi friguroasă şi ploioasă, ne putem anticipa norocul şi starea sufletească din acel an. Dacă va fi vreme frumoasă, vom fi veseli şi binedispuși tot anul, dacă din contră va fi frig sau va ninge, vom fi precum vremea: mohorâţi, fără viaţă şi fără noroc de-a lungul întregului an.
Pe de alta parte vremea incerta dintre 1 si 9 martie se
datoreaza, conform legendei, celor 9 cojoace lepadate zi de zi de catre Baba
Dochia. Odata dezbracate, cojoacele sunt insusite de surorile Dochiei, purtand
drept nume diminutive ale denumirilor zilelor saptamanii : Lunica, Martica,
Marcuriana, Joita, Virita, Sitita, Domnica.
Potrivit unui stravechi obicei popular, numit uneori “pusul babelor”, femeile isi “alegeau cate o baba”, adica una din zilele dintre 1 martie si 9 martie . Vremea dintr-o anumita zi sau “baba” avea darul de a prezice cum va fi viata celui care a ales-o in anul in curs (vreme frumoasa : fericire, belsug, impliniri; vreme urata: necazuri, saracie, dificultati). Pe de alta parte, exista superstitia ca evenimentele meteorologice din ziua respectiva marturisesc, de fapt, caracterul, sufletul sau personalitatea persoanei care a ales-o drept baba.
Sa speram ca anul acesta toate babele pe care o sa ni le alegem o sa fie frumoase! Nu este asa vad! Pana joi, adica sase martie ploua in toata tara. Eu, desi barbat, aleg ziua de opt de mic copil. Sunt sigur o sa am zi cu soare!
Potrivit unui stravechi obicei popular, numit uneori “pusul babelor”, femeile isi “alegeau cate o baba”, adica una din zilele dintre 1 martie si 9 martie . Vremea dintr-o anumita zi sau “baba” avea darul de a prezice cum va fi viata celui care a ales-o in anul in curs (vreme frumoasa : fericire, belsug, impliniri; vreme urata: necazuri, saracie, dificultati). Pe de alta parte, exista superstitia ca evenimentele meteorologice din ziua respectiva marturisesc, de fapt, caracterul, sufletul sau personalitatea persoanei care a ales-o drept baba.
Sa speram ca anul acesta toate babele pe care o sa ni le alegem o sa fie frumoase! Nu este asa vad! Pana joi, adica sase martie ploua in toata tara. Eu, desi barbat, aleg ziua de opt de mic copil. Sunt sigur o sa am zi cu soare!
